Știi acel sentiment când se întâmplă ceva și, în acel moment pare ceva obișnuit, chiar banal dar apoi trec 48 de ore și, brusc îți dai seama: acela a fost momentul. Aceea a fost clipa în care totul s-a schimbat. Chiar acum, în timp ce citești sau asculți aceste cuvinte, te afli într-un astfel de moment. Doar că încă nu știi.
E ciudat felul în care funcționează conștiența sau înțelegerea noastră.
Credem că trăim viața în timp real, că suntem complet prezenți în momentele importante.Dar adevărul este că înțelegerea are întârzierea ei. Nu una tehnică, nu o eroare de sistem – ci pur și simplu acesta e modul firesc în care înțelegerea se mișcă prin noi.
Ca lumina unei stele îndepărtate care are nevoie de ani ca să ajungă până la ochii tăi. Până o vezi, e posibil ca steaua să fi dispărut deja. Până înțelegi un moment, momentul a devenit deja trecutul tău.
Gândește-te la ultima oară când ceva important s-a schimbat în viața ta: o relație care s-a încheiat, un nou început, o decizie care ți-a redirecționat întreaga existență. Când s-a întâmplat cu adevărat? Nu atunci când crezi. Schimbarea reală, punctul adevărat de cotitură, s-a produs probabil cu două zile înainte să o conștientizezi. Cu două zile înainte să poți pune în cuvinte ce s-a întâmplat: 48 de ore. De obicei, cam atât durează.
O clientă pe care o cunosc, într-o zi de marți, a întâlnit pe cineva într-o cafenea. Au vorbit vreo douăzeci de minute despre nimic important: vremea, traficul, o carte pe care ea o citea. A plecat gândindu-se că a fost o conversație plăcută. O persoană drăguță și cam atât. Dar joi dimineață s-a trezit, iar primul gând a fost chipul acelei persoane. Nu într-un fel romantic, nu încă. Ci o certitudine tăcută că ceva începuse. Conversația de marți nu fusese întâmplătoare. Era o ușă care se deschisese – și ea trecuse prin ea fără să-și dea seama.
48 de ore mai târziu, a știut. A înțeles de ce. Pentru că memoria și sensul lucrează împreună, în etape.
În momentul în care trăiești ceva, doar colectezi informații: imagini, sunete, senzații, cuvinte.
Atenția ta e ocupată cu lucrurile imediate: să nu verși cafeaua pe tine in mașină, să păstrezi contactul vizual, să spui ceva inteligent… Încă nu există spațiu pentru întrebarea cea mare: ”Ce-a însemnat acea întâlnire?” . Acea întrebare vine mai târziu, când mintea are timp să sorteze totul, să vadă tiparele, să lege acel moment de toate cele dinainte și cu toate cele care urmează. Atunci vine înțelegerea. Atunci realizezi că ești deja altcineva decât erai acum două zile.
Cei mai mulți oameni trec prin viață crezând că sunt prezenți. Dar nu sunt. Trăiesc într-un ecou continuu — înțelegând ziua de ieri, în timp ce ziua de azi trece neobservată. Nu e vina lor. Așa funcționează mecanismul. Înțelegerea e puțin în urmă, mereu încercând să recupereze, să-și explice ce tocmai s-a întâmplat.
Unele momente se anunță singure. Nu prin logică sau semne clare, ci printr-un sentiment subtil, un tip de cunoaștere pe care nu o poți numi. Mintea rațională o respinge gândind că a fost doar o coincidență sau că nu s-a întâmplat nimic special. Dar în interior, ceva din tine recunoaște greutatea clipei.
Asta este clipa de acum. Poate acum conduci, poate că mergi pe jos, stai întins(ă) în pat sau speli vasele – nu contează. Contextul momentului nu e ceea ce îl face semnificativ. Ceea ce contează e faptul că ceva din tine s-a oprit și a fost atent. Ceva te-a făcut să citești aceste cuvinte. Ceva te-a făcut să continui. Peste 48 de ore vei înțelege de ce.
Iar despre aceste recunoașteri – aceste momente când, dintr-odată, înțelegi ce s-a petrecut cu două zile înainte – trebuie să știi că ele nu sunt întâmplătoare. Ci urmează un tipar. Conștiința ta profundă, partea din tine care nu se limitează la gândire și analiză, știe deja.
Ea percepe lucruri pe care mintea conștientă încă nu le-a procesat: schimbări subtile de energie, mutații de posibilități, uși care tocmai s-au deschis.
Ai trăit asta și înainte, chiar dacă nu i-ai dat un nume până acum, de genul: întâlnești pe cineva și ai impresia că îl cunoști de o viață, vizitezi un loc pentru prima dată și simți că te întorci acasă, asculți o melodie și simți cum ceva în piept se deschide. Poate respingi senzația și-ți spui:„doar coincidențe ciudate, nimic important” și treci mai departe. Dar două zile mai târziu încă te gândești la asta. Două zile mai târziu realizezi că acea întâlnire a schimbat ceva în tine, că acest text a produs un ecou, că acel gând a generat un val de circumstanțe.
De ce 48 de ore? De ce nu imediat? De ce nu o săptămână mai târziu? Are legătură cu felul în care se produce transformarea. Schimbarea adevărată – cea care rămâne, nu se întâmplă ca un fulger. Se desface în straturi.
Primul strat e evenimentul în sine — conversația, decizia, revelația. Dar nu ești încă pregătit(ă) pentru el. Identitatea ta, imaginea despre cine ești, are nevoie de timp să se adapteze. Ca ochii care se obișnuiesc cu întunericul. Nu poți forța procesul. Trebuie să-l lași să se petreacă natural.
Al doilea strat vine cam la 24 de ore. Atunci subconștientul începe să lucreze. De obicei, în somn: visele devin ciudate, te trezești cu gânduri care nu par să aibă sens. Mintea ta se rearanjează în jurul noii informații, al noilor posibilități.
Al treilea strat este cel de la 48 de ore. Atunci înțelegerea iese la suprafață. Atunci poți, în sfârșit, să pui în cuvinte ce s-a întâmplat. Privești înapoi la acel moment, de acum două zile, și realizezi: Ah… atunci a început totul.
Un client și-a dat demisia într-o zi de luni. Se gândise luni de zile, făcuse liste cu avantaje și dezavantaje, vorbise cu prieteni, pierduse nopți frământându-se. Apoi, luni dimineață, pur și simplu a știut. A mers la birou și și-a anunțat demisia. În acel moment, s-a simțit calm, aproape detașat, ca și cum privea pe altcineva făcând asta.
Abia miercuri l-a lovit greutatea reală a deciziei. Nu a fost panică sau regret — ci o înțelegere mai profundă: atunci a realizat că tocmai pășise pe un alt drum. Că viața pe care o trăise până atunci se încheiase și ceva complet nou se deschidea acum înaintea lui. Miercuri dimineață și-a amintit de ziua de luni și a înțeles în sfârșit ce făcuse.
Așa funcționează conștiința la nivelurile ei profunde. Mintea ta gânditoare – partea care îți povestește viața, care explică, justifică, caută sens – e lentă. Are nevoie de timp ca să ajungă din urmă ceea ce Sinele tău profund deja știe.
Sinele tău profund nu are nevoie de explicații. El recunoaște adevărul instantaneu.
Dar acea recunoaștere are nevoie de câteva zile ca să străbată toate straturile gândului, ale identității și ale fricii, până când ajunge la suprafață — acolo unde devine conștiență.
Când simți că ceva este pentru tine, nu ezita. Când auzi sau citești o informație care te face să te oprești din rutina ta, ia o pauză și reflectează dacă nu cumva acea idee sau acea persoană este răspunsul la întrebările tale sau soluția pe care o cauți. Când un film îți atrage atenția, urmărește-l până la capăt, s-ar putea ca o înțelegere importantă să se așeze în tine sau să primești un răspuns prin gândurile ori sentimentele unuia dintre personaje. Viața are un mod ciudat de a comunica cu noi prin simboluri, prin semne, prin oameni, prin melodiile care se repetă.
Ceva profund se întâmplă în tine chiar acum, ceva îți cere atenția, de aceea te-ai și oprit asupra acestui mesaj și ai simțit să îl citești până la capăt. Ceva în tine știe. Poate pentru că ești pregătit/ă pentru o schimbare pe care încă nu ai recunoscut-o. Poate pentru că ți-ai pus o întrebare fără cuvinte, iar aceasta este o parte a răspunsului. Poate pentru că viața ta este pe cale să se recunoască în jurul unei noi înțelegeri. Și acest moment este sămânța acelei reorganizări. Nu-ți pot spune ce este. Dar tu vei ști. Peste două zile, privind în urmă la prezent, vei înțelege ce a început în acest moment, cu aceste cuvinte.
Inner Work:
Dacă mă urmărești, știi probabil că iubesc instrumente de jurnalizare, consider că sunt cea mai puternică unealtă de schimbare, de aprofundare, de conștientizare. De aceea, la finalul fiecărui articol vei găsi întrebări de jurnalizare la care îți recomand să răspunzi în scris pe agenda ta.
Ia-ți câteva momente în tăcere. Închide ochii, respiră adânc și lasă aceste cuvinte să se așeze în tine. Nu te grăbi să răspunzi din minte — lasă sufletul să-ți șoptească răspunsurile. Uneori, înțelegerile nu vin imediat. Ele se nasc încet, dintr-un spațiu de liniște și recunoaștere interioară.
- Care a fost ultimul moment aparent banal care, după câteva zile, s-a dovedit a fi o cotitură în viața ta?
- Ce semne sau sincronicități apar în viața ta pe care, de obicei, le treci cu vederea, dar care ar putea purta un mesaj pentru tine? (ar putea fi chiar acest articol?)
- Ce ți-a arătat viața în ultimele 48 de ore, dar încă nu ai recunoscut pe deplin?
- Ce s-ar schimba în viața ta dacă ai avea încredere că înțelegerile profunde vin exact atunci când ești pregătit(ă) să le primești?
Catharsis Financiar
Banii nu sunt doar cifre. Ei poartă în ei amintirile, fricile, rușinea și poveștile noastre de familie. Dacă simți că oricât muncești nu e niciodată suficient, dacă te lupți cu datorii, frică, lipsă, vinovăție, rușine sau autosabotaj, acest program te va ajuta să conștientizezi și să eliberezi traumele ascunse în relație cu banii.
Programul este disponibil pe orice tip de dispozitiv în format video și audio, imediat după achiziționare. Accesul este pe viață și recomand să fie parcurs de mai multe ori.
Scopul programului „Catharsis Financiar” este să creeze un spațiu sigur și profund de recunoaștere, eliberare și transformare a traumelor financiare care împiedică oamenii să trăiască în siguranță și libertate.
Catharsis-ul financiar apare atunci când îți permiți să simți ceea ce ai negat, ascuns sau controlat legat de bani.
Programul este disponibil pentru achiziție aici: https://georgianavasilescu.com/catharsis-financiar/
Georgiana
Sunt antreprenor de peste 13 ani, iar compania mea oferă training, coaching și mentorat spiritual pentru antreprenori dar nu numai. Am transformat pasiunea mea pentru dezvoltare personală, creștere spirituală și antreprenoriat într-o serie de proiecte dedicate susținerii liderilor și antreprenorilor din diverse domenii – resurse umane, firme de avocatură și contabilitate, vânzări, industria hotelieră, agenții imobiliare, cluburi sportive – precum și profesioniștilor independenți: medici, psihologi, coaches, profesori și mulți alții. Misiunea mea este să îi ghidez să își conducă activitatea de la un nivel mai înalt de conștiință și să își alinieze toate aspectele vieții cu scopul sufletului lor și adevărata chemare.